Deșert și apă/Capitolul1

Capitolul 1: Piața de flori

Luni de zile, în fiecare dimineaţă, m-am trezit la ora 4, era un efort vâscos ca un sânge coagulat, nu reuşeam să mă trezesc complet nici după ce făceam cei câţiva paşi de la mine la metrou. În atâtea luni am prins toate anotimpurile, întunericul lipicios al iernii care se insinua frig şi spaimă nu numai pe sub marginile paltonului ci pe tot corpul, tremuram de efortul pe care îl făceam să păşesc, să mă obişnuiesc, să accept anotimpul oraşului, îmi părea că se poartă doar cu mine aşa ca şi când numai eu aş fi greşit. Dar nici toamna sau primăvara nu a fost mai bine, dimineţile erau înceţoşate, umede, gri, o culoare care îmi amintea de un pullover din copilărie, în momentele acelea, departe de orice luciditate, amintirile mi se plimbau înverşunat prin suflet şi nu erau nici imagini, nici chipuri. Pulloverul nu mi-l aminteam ca un obiect ci ca o sumă de senzaţii, culoarea parcă scursă din ceaţa dimineţii, mirosul greu de lână udă, groaza că m-ar putea atinge să-l simt pe piele, pielea e un organ de simţ atât de rafinat, în iubire am învăţat, mergeam prin magazine şi încercam să găsesc materialul perfect care să mă mângâie în tonul simfoniilor tale tactile… închideam ochii şi uneori voluta unei bluze mi te amintea, o nota, două dar era ceva mai mult decât absenţă ta.

Continue reading

Mullah Nasreddin Hoca

 

Nastradin Hogea este unul dintre personajele mele favorite, am auzit toată copilăria întâmplări cu el. L-am descoperit cu mirare acum puțin timp când am aflat despre el că de fapt se numește Nasreddin Hoca, că are o mulțime de alte variante ale numelui și este unul dintre cele mai populare personaje în folclorul multor țări, mai apropiate sau îndepărtate de noi. Recitind unele dintre poveștile cu el cu aceeași mirare ca în copilărie am găsit această nestemată pe care am inclus-o într-un roman.

Nastradin se plimba prin bazar urmat de o mulțime care îi imita fiecare gest. Un prieten îl întrebă mirat de ce mulțimea îl urmează și îi copiază gesturile. Nastradin îi răspunde că îi ajută să atingă iluminarea. Și – l-a întrebat prietenul – cum știi cînd unul atinge iluminarea? Mullah-ul i-a răspuns: În fiecare dimineață îi număr și cînd lipsește unul știu că a atins iluminarea.

 

 

apără-ţi sufletul

apără-ţi sufletul de foamea mea,
mintea de devoratoarea mea curiozitate.
împarte-mă ca să mă poţi stăpâni
și apoi plantează-te între mine şi mine
ca să mă poţi înţelege şi iubi
să nu mă laşi să câştig, să stăpânesc
stăpânii sunt răi, egoişti şi laşi.
nu fă o luptă din ceea ce există între noi
și aminteşte-mi neîncetat că nu-i război
că e plăcere şi dorinţă, libertate, pace
învaţă-mă să iubesc cuminte
și-apoi adu-ţi şi tu aminte
că de nu arzi rămâi întreg dar gol.