sunt îndrăgostită de tine

sunt îndrăgostită de tine
de felul tău ciudat în care nu mă mai iubeşti
deşi jocurile tale spun de atâtea ori
altceva
de zâmbetele pe care nu le intuiesc
pierdute pentru sufletul meu
sunt îndrăgostită de absenţa ta
deşi ai existat
nu te-am creat în imaginaţie
decât până la prima oprire
în care te-am întâlnit
aveam nevoie de tine cel real
să te iubesc imaginar
din iubire adevarată
aruncată toată în povești
e inutil să te îndrăgosteşti de cineva
care nu exista
e patetic
e trist
eu te iubesc pentru că undeva
într-un loc visat
între tine și Ursa Mare
tu încă mă iubești

 

 

me and higgs boson

Îmi scrie un prieten, îngrijorat de cariera mea de scriitor – inexistentă până acum aș spune:) – că ar trebui să las la o parte subiectele facile (citat-sic) și să mă apuc să scriu lucruri importante.

Really? (cum ar spune copiii mei, se știu ei care).
Ca de exemplu – spun eu – mizeria atât de dragă filmului românesc. Cine nu are în fața ochilor eterna scenă de mizerie de la etajul nouă cu domnul Gică, binișor în luna a șaptea după burtă, în tradiționalul maieu tetra alb descusut și găurit, înconjurat ca un rege de bucătăria binecunoscută, faianța albă cu bucăți lipsă din când în când, suprascrisă de sute de ciorbe sărite de pe aragazul maro (fost alb), pe masă o mușama tăiată și cârpătorul cu urmele de la ultimele 20 de prânzuri, domnul Gică îi dă consistente sfaturi de viață fiicei lui care a terminat facultatea dar nu înțelege viața, din când în când el bea marțial și majestos bere la pet de doi litri… sunt bună, nu? Din păcate imaginația mea se oprește aici pentru că habar nu am, în cuvinte, ce îi spune domnul Gică fiicei lui…

 domnul boseÎmi doresc să pot scrie despre două subiecte, asta intenționam să îi scriu prietenului meu, despre dragoste și bosonul lui Higgs. Nu aș fi scris însă asta pe blog, mi s-ar fi părut pretențios și prețios, deși adevărat pentru cine mă cunoaște, dar o minunată întâmplare, mulțumesc din nou domnule Jung pentru încă o coincidență neîntâmplătoare, m-a determinat să pot scrie.

Tot căutând melodii de love, pentru motive evidente, am dat pe yt peste: Nick Cave & The Bad Seeds – Higgs Boson Blues, să leșin, pentru iată se poate face dragoste perfect și perfectă pe bosonul lui Higgs.mandala mea

 Apoi mă pot uita la el (la boson, evident) ca la cea mai exclusivistă expoziție de pictură super și supra modernă, doar crème de la crème, domnul Klee și domnul Dali și alți câțiva…

Și mai ales să mă bucur că domnul Higgs a luat premiul Nobel pentru fizică după 49 de ani de la întâlnirea cu bosonul… în imaginația lui.higgs

Dar despre bosonul domnului Higgs nu sunt pregătită să scriu așa că voi continua (sorry, my dear) cu dragostea.

În Hotel Malta, noul meu roman, va fi doar love și videogame:)

 

Afghanistan in 1960

afganistan 1960Azi am găsit pe net un album cu 50 de fotografii ”that will blow your mind”, cum se intitulează, printre canioane, asfințituri și țărmuri spectaculoase o imagine chiar mi-a zburat creierii. Cutremurătoare tocmai pentru că este atât de normală, de simplă. Se numește „Afganistan în anii 60”!

Fără nicio îndoială există două lucruri pe care le urăsc pe lume războiul și tirania.

Femeile din fotografia de mai sus sunt fiicele sau nepoatele celor din fotografia  de mai jos. Și 53 de ani distanță între ele. femei in afganistan 2

am chef

am chef de o felie
de pâine neagră cu unt
şi miere zaharisită
de o plimbare în zori la munte
când încă ies aburi din pământ
de aerul îngrozitor de transparent
dar prezent.
de o roşie dulce mâncată ca un măr
muşcată cu poftă, gustul de plin
de mângâieri distrate
de cartea ce o citeşti
şi care
inevitabil
e mai interesantă decât a mea
de privirile tale toate
mai adânci decât orice mare
prin care parcă mă inventezi
de mâinile tale
de stele, unde au dispărut stelele
în ziua de azi, le-ai luat şi pe ele?
de un pahar de vin roşu sec,
băut într-un pahar elegant
în răcoarea camerei tale
degustat de fapt
de muzica ce ştii să mi-o alegi
Bruckner, astăzi, ai spune
(mi-e dor cum o spuneai)
merge cu acest vin
se completează: fiorul sec e înfăşurat
în note ce-l domolesc
mi-e dor să trândăvesc cu tine-alături
nu să iubesc
iubirea cere energie
iar azi sunt secată ca o albie
de râu
din care apa curată a fost sorbită de soare
mi-e dor de ploaie
să mă ude îndelung, cald
să îmi şiroiască pe faţă
aş dansa un dans păgân, imaginat
dar oare chiar vine din mine
sau din cele ce am mai fost
mi-e dor de voi toate
amestecate
mi-e dor de tine
să te caut.