aș vrea

 

aş vrea să îmi trăiesc în tihna viaţa,
să beau cafea cu cornuri dimineaţa,
dar orice foame lânga tine
devine foame de iubire.
violenţa dragostei ce o reverşi
mă-ncătuşează fatal in dorinţă.
intensitatea ce-ţi despică ochii-ţi verzi
îmi izbucneşte-atât de-adânc în mine
încât ce pot să fac imensa mea iubire
decât să-mi dărui trupul
de frica să nu-mi smulgi şi sufletul
să pleci cu el.
e atâta patimă, atâta renunţare
încât curgând din ochii tăi iubirea doare
și sunt ascunsă in acest păcat
de imposibil de înalta ta ardoare.
îţi mulţumesc pentru acest fel de iubire
și râd că nu-mi trăiesc in tihnă viaţa
chiar de-mi aduci cafea cu cornuri dimineaţa.

 

fetița și maimuțica

del1În mod firesc viaţa celor doi, bunic și nepoată nu era banală, chiar dacă se întâlneau cu aceeaşi oameni sau mergeau pe aceleaşi străzi simpla lor prezenţă făcea ca să se petreacă fel de fel de lucruri nemaiauzite. Sigur, în poveştile pe care i le spunea bunicul, se întâmplau multe lucruri neobişnuite,  fetiţa făcea totuşi diferenţa dintre ce îşi imaginau şi întâmplările din jurul lor chiar dacă şi acestea păreau, până la urmă, din poveşti. Sau poate totuşi nu, nici unul dintre ei nu făcea foarte bine distincţia şi de asta amestecând lumile, ele chiar se intersectau.

Continue reading

fără scenarii, te rog

 

– Am întârziat, am fost cu Radu la Dragomir Niculescu. A trebuit să pregătim petrecerea secretă pentru Barbu. Radu a luat o bodega la mahala, u18_Bacania-Dragomir-Niculescundeva înspre Șoseaua Vergului, pe un drum desfundat, am rămas cu mașina când am dus ce cumpărasem, au apărut imediat câțiva copilandri care au tot încercat să ne scoată dar până ce nu a venit un camionagiu nu am reușit să ieșim. Radu i-a dat doi poli să aducă câteva roabe de pietriș, să nu rămână deseara cineva, pe acolo. Trebuia să îl vezi cum împărțea sarcini de parcă erau angajații lui, dar toți îl ascultau, Radu are o carisma incredibilă, nu aș vrea să pledez contra lui.

– Ce idee să mergeți acolo – spuse Smaranda absentă, asculta cu o ureche și căuta într-o cutie uriașă poze cu ea și Maria de când erau mici, fusese dorința lui Andrei dar acum era complet prinsă, exclama veselă la câte o amintire îndepărtată și îi povestea imediat. Ați dus mâncare acolo? Continue reading

Deșert și apă/Capitolul1

Capitolul 1: Piața de flori

Luni de zile, în fiecare dimineaţă, m-am trezit la ora 4, era un efort vâscos ca un sânge coagulat, nu reuşeam să mă trezesc complet nici după ce făceam cei câţiva paşi de la mine la metrou. În atâtea luni am prins toate anotimpurile, întunericul lipicios al iernii care se insinua frig şi spaimă nu numai pe sub marginile paltonului ci pe tot corpul, tremuram de efortul pe care îl făceam să păşesc, să mă obişnuiesc, să accept anotimpul oraşului, îmi părea că se poartă doar cu mine aşa ca şi când numai eu aş fi greşit. Dar nici toamna sau primăvara nu a fost mai bine, dimineţile erau înceţoşate, umede, gri, o culoare care îmi amintea de un pullover din copilărie, în momentele acelea, departe de orice luciditate, amintirile mi se plimbau înverşunat prin suflet şi nu erau nici imagini, nici chipuri. Pulloverul nu mi-l aminteam ca un obiect ci ca o sumă de senzaţii, culoarea parcă scursă din ceaţa dimineţii, mirosul greu de lână udă, groaza că m-ar putea atinge să-l simt pe piele, pielea e un organ de simţ atât de rafinat, în iubire am învăţat, mergeam prin magazine şi încercam să găsesc materialul perfect care să mă mângâie în tonul simfoniilor tale tactile… închideam ochii şi uneori voluta unei bluze mi te amintea, o nota, două dar era ceva mai mult decât absenţă ta.

Continue reading

Mullah Nasreddin Hoca

 

Nastradin Hogea este unul dintre personajele mele favorite, am auzit toată copilăria întâmplări cu el. L-am descoperit cu mirare acum puțin timp când am aflat despre el că de fapt se numește Nasreddin Hoca, că are o mulțime de alte variante ale numelui și este unul dintre cele mai populare personaje în folclorul multor țări, mai apropiate sau îndepărtate de noi. Recitind unele dintre poveștile cu el cu aceeași mirare ca în copilărie am găsit această nestemată pe care am inclus-o într-un roman.

Nastradin se plimba prin bazar urmat de o mulțime care îi imita fiecare gest. Un prieten îl întrebă mirat de ce mulțimea îl urmează și îi copiază gesturile. Nastradin îi răspunde că îi ajută să atingă iluminarea. Și – l-a întrebat prietenul – cum știi cînd unul atinge iluminarea? Mullah-ul i-a răspuns: În fiecare dimineață îi număr și cînd lipsește unul știu că a atins iluminarea.

 

 

apără-ţi sufletul

apără-ţi sufletul de foamea mea,
mintea de devoratoarea mea curiozitate.
împarte-mă ca să mă poţi stăpâni
și apoi plantează-te între mine şi mine
ca să mă poţi înţelege şi iubi
să nu mă laşi să câştig, să stăpânesc
stăpânii sunt răi, egoişti şi laşi.
nu fă o luptă din ceea ce există între noi
și aminteşte-mi neîncetat că nu-i război
că e plăcere şi dorinţă, libertate, pace
învaţă-mă să iubesc cuminte
și-apoi adu-ţi şi tu aminte
că de nu arzi rămâi întreg dar gol.